concluzii

Ce-am constatat dupa doua saptamani de liceu [ parca atat a trecut ], legat de autobuze. Din moment ce pana acum nu prea am avut tangente cu modurile de transport in comun, nu am avut de ce sa ma gandesc la asa ceva.
Oricum, ideea e despre cum foarte multe persoane se plang ca merg cu autobuzul ca intr-o conserva. Chestia la care m-am gandit eu va veni dupa scurta povste ce urmeaza.
Tin minte ca vara asta, am fost cu mama la verisoara mea, la Tohanul Nou, un satuc [ cred ] care face parte din orasul Zarnesti [ primaria fiind in Zarnesti ]. Am coborat frumos din tren in gara din Brasov, am asteptat sa vina masina catre autogara. In masina aia am stat in picioare, in aglomeratie, cu ochii pe bagaje. Am coborat in autogara. De-acolo am luat un autobuz spre Tohanu Nou. Autobuz plin, trebuie sa mentionez. Plin de dadea pe afara. Sa nu mai zic ca la un momentdat au urcat niste persoane cu doi prichindei care incepusera sa alerge prin autobuz de parca erau la ei acasa. Ma rog. Pana la sfarsit, am reusit sa ajungem la destinatie fara sa ne pierdem in autobuz.
Oricum, in concluzie, vreau sa imi spun ideile. Acum sunt mai multe. Da, am mintit, dati-ma in judecata. Revenind la subiect, acestea sunt solutiile:
1. Ori apare o regula care interzice soferului sa ia in masina mai multe persoane decat au loc sa stea jos [ am vazut pe afise in autobuze ca exista un numar maxim de persoane in picioare. Macar sa se respecte acel numar ].
2. Sa se mareasca frecventa cu care pleaca autobuzele din autogara, astfel incat sa nu se mai imbulzeasca toti in aceeasi masina.

Nu-mi vine sa cred ca mi-a ars pizza

Nu-mi vine sa cred ca mi s-a intamplat asta. O, nu. Dumnezeule, nu.

Astazi m-am trezit cu o doza sanatoasa de Chef. Aveam chef sa lucrez. Duuuude latina. Duude. Dar in loc de o pornire tocilareasca am decis sa imi transform camera in definitia ordinii, rezultand, desigur, mai mult dezastru decat inainte. Dar o raza de speranta imi lumina calea catre.. umm.. lumina. Iar acum nimic nu mai are rost. Pana si acea ultima raza s-a stins, lasandu-ma in intuneric... Casa miroase a ars, pizza mea a fost redusa la un manunchi de scrum cu glazura de ketchup.

Mikun: Ha-ha-ha-hahaha!Hahaha-ha-hahaha-haha!

Arghhh...

Pi...zza...

Pi...

...zz...a...

 

Yo.

Mda ... am si io blog acum. Sunt in rand cu toata Romania. Yippe, dau petrecere. Ma rog ...
Prima postare, primul milestone al acestui blog. Nu va asteptati la mare lucru, dragi cititori [ daca va citi cineva ce scriu ] pentru ca prima postare nu e mai nimic. Decat ceva ca sa vad cum arata blogul cu ceva scris pe el.
Niste chestii la care ar trebui sa va asteptati ar fi multa critica la adresa gandirii mainstream, adoptata de foarte multi din tara. Critici la adresa cocalarilor. Critici la adresa celor care folosesc hi5ul pentru a posta poze cu ei in postaze indecente... Si as putea continua.
Blogul va avea postari neregulate, probabil, datorita programului incarcat al membrilor echipei, dar vom incerca sa scriem ceva de calitate.
That said, I end my first post.