...

marți, 29 septembrie 2009

Pentru ca ...

... nu am ce face, a inceput scoala, oricine are nevoie sa isi ocupe timpu' cu ceva etc. Poate ca de-asta scriu acum. De plictiseala. Habar n-am. Si nu ma intereseaza.
Cum zicea si Batmana, fiecare are blog nou acum. The culture police aka. Popculturomania pornind chiar de la plictiseala si avand pana aseara doar 2 postari dintre care una singura era un review. Pentru ca sunt lenes.
A trecut vara, m-am distrat, am avut prietena, am plecat la munte, ne-am despartit, a inceput scoala, acum se plictiseste toata lumea. Pauza e salvarea noastra si visam la weekend si la urmatoarea vacanta. Sau la weekendul 10-11 octombrie si dup-aia posibil la Nijikon [24-25 octombrie].
Pentru ca nu pot rezista, trebuie sa ma laud cu faptul ca am luat Cambridgeul cu A [86] si deci l-am trecut aproape de limita, ceea ce misto.

Acum e posibil sa se reinceapa postarile si pe blogu' asta pentru ca noi suntem oameni care nu au ce face cand stau acasa.

Si uite...

...ca ne-a prins toamna cu cate un blog nou de fiecare. Mircea si Marco [anterior la "Averse de Controverse"] au inceput un blog de recenzii al carui format si look imi plac. Ce ma distreaza cel mai mult la The Culture Police, cum scrie mare pe blog, este divergenta uriasa, dar cumva eleganta, dintre stilul formal, stilizat al lui Marco si reviewurile lui Mircea, care te fac sa crezi ca nu faci nimic altceva decat sa discuti filmul, sa spunem, cu el undeva la o bere. As fi crezut ca diferentele dintre ei vor fi fost un impediment, dar recunosc ca m-am inselat. Momentan, blogul contine doar o postare de incipit si doua recenzii, pentru albumul Porcupine Tree - The Incident [Marco] si primul film Silent Hill [Mircea]. Blogul e placut de vizualizat si foarte usor de citit chiar si pentru persoanele inculte ca mine care nu citesc reviewuri :)

Cat despre mine, am inceput o mare gluma rautacioasa. Agresiune Gratuita este, dupa cum spune descrierea, "Un blog unde iti demonstrez ca esti atat de prost incat nici macar nu poti intelege de ce esti mai prost decat mine.". Mizand pe intelegerea prietenilor mei, am inaintat deci sa postez despre cat de minunata sunt eu in comparatie cu restul si am schimbat datele din profil incat sa se potriveasca. Folosind multe verbe la persoana a doua, ma adresez cititorului cu un amestec de greata si mila. Efectul scontat este o reactie ambigua a cititorului; va zambi pe alocuri, se va simti vizat pe alocuri, cu sau fara merit, se va enerva cateodata, uitand de propria-si convingere ca 'hai frate stiu ca glumeste'. Am fost dezamagita sa vad ca doi dintre prietenii mei buni s-au prins mai greu, dar asta e.

Mircea mi-a exprimat aseara intentia lui de a reinvia acest blog, asa ca uite, eu am postat. Acum ma duc sa vad ce design pot da noului meu blog, cu pareri atat de clar impartite.

miercuri, 10 iunie 2009


Mi-a dat Mircea azi linkul urmator:

JD Salinger launches legal action against author of Catcher in the Rye 'sequel'

E interesant daca ati citit, ca noi, "De veghe in lanul de secara", sau "biblia adolescentului" cum mai e poreclita. Cat de gay suna asta @_@ ?

Comment: 

In articolul respectiv scrie ca Salinger nu a acordat niciodata dreptul ca "De veghe in lanul de secara" sa fie ecranizat sau 'sequelizat', dar saracul are 90 de ani acum. Ce ma intreb eu e daca o sa ii fie respectate dorintele astea dupa moarte :/ .

Mikun (6/10/2009 7:47:30 PM): ma indoiesc 
Mikun (6/10/2009 7:47:36 PM): creca o sa se faca un film prost dupa carte
. kupo (6/10/2009 7:47:39 PM): da 
Mikun (6/10/2009 7:49:56 PM): ar fi culmea sa faca si un joc dupa carte 

...cred ca jocul mi-ar conveni totusi xD

luni, 16 februarie 2009

Smile


Acest film genial a fost gasit de Kupo Bogdan [zise Mirman ... ].

sâmbătă, 14 februarie 2009

1. vara

2. sa vad deasupra mea cer albastru dar albastru like albastru frate.

3. sa stau pe malul unui rau. 

4. sa imi imaginez ca acasa unde m-am nascut io in Iasi mi-ar fi fost mai bine.

5. sa il fac pe tata mandru lol.

6. sa stau singura in camera, cu fantomele mele.

7. sa imi protejez protejatii.

8. numarul 8 e genial si foarte simbolic pentru persoana mea, conceptie nascuta din infinitul meu egocentrism.

scriu prea mult per numar? scuze. deal with it.

9. lamai, kiwi. maracuya.

10. sa detin controlul.

11. sa exercit puterea.

12. dar nu cand sunt in pat.

13. sa interpretez cuvinte, actiuni si deja vu-uri ca si cum ar avea vreo semnificatie ascunsa ochilor nostri de muritori. desigur, fac asta pe ascuns. adica nu fac asta wtf. duh.

14. sa visez, noaptea, adica REM.

15. visele lucide.

16. sa nu am de raspuns nimanui.

17. sa stiu ce se intampla.

18. cactus.

19. sucul de cactus.

20. momentele din ce in ce mai rare cand devin hyper si irit lumea cu afectiune si voiosie supradozate.

21. intensitatea.

22. calitatea.

23. chestiile luminoase gen care like lumineaza? in intuneric noaptea si fac lumina. sesam.

24. ride ride ride, ride out the tide... haha... go, go, go go go! da, adica...

25. Nihil[Paul]. [a nu se citi in continuarea numarului 24] 

26. senzatia.

27. arta.

28. sa asociez diverse obiecte cu diverse persoane sau evenimente importante din viata mea. importanta lor este de asemenea relativa. 

29. sa ma supraestimez [ms Mircea pentru termen ca io aveam lapsus de la prea mult cola si dat cu capu' de pereti]

30. sa plec singura de nebuna pe unde apuc.

31. sa fac concursuri de plans de mila cu alti nenorociti.

32. sa ma odihnesc, mai ales cand am altceva mai bun de facut.

33. sa beau suculet cu gheata, adica gheata cu suculet, ahh chestie din aia de iau din oras din statie in gavana sau pe trivale sau Mircea tu stii, suculet cu gheata? gheata cu suculet? cum am luat in tabara atunci vara? explica-le tu dammit.

34. momentele divine cand imi propun un tel si ma lupt sa ajung acolo.

35. sa ajung acolo.

36. sa anunt pe toata lumea ca am ajuns acolo.

37. sa stau prea mult la dus.

38. sa ma prefac ca sunt ninja cand merg din camera mea spre bucatarie pe hol.

[nimeni in viata acum nu o sa vada asta vreodata cu ochii lui.]

39. the African bunny dance!

40. prietenii :]

41. pe tine unde naiba te includ de fapt? 

42. da, chestia de mai deasupra a avut sens. hmm.. cola.

43. branzeturile. fu-fu-fu.

44. anime O_< .

45. sa citesc chestii gen lista lui Mirman de mai jos.

46. sa am un plan B.

47. sa imi fiu destul in orice moment.

48. pizza si mc' si kfc.

49. muzica mea.

50. MUZICA MEA!!! <333333

51. Bigatron. [in care se afla toata MUZICA MEA!!!111 <3333333]>

52. manga...

53. dunhill...

54. ursus...

55. Jack'...

56. Mircea Badea.

57. faptul ca se salveaza postarea asta automat.

58. soarele.

59. cand arde asfaltul.

60. sa cant aiurea prin casa ^_^ .

61. si sa dansez aiurea prin casa.

62. acum imagineaza-ti ca fac nr 60 si 61 in acelasi timp cu 38 si poate si 39. si asta suna distractiv;

63. am zis Nihil? alaturi de mine si prin preajma mea atata timp, a stiut sa-mi dea palme in loc de-mbratisari cand era cazul :] 

64. nu am zis Mirman! forgive me, Master Soda... i... i did say "friends" i guess...

65. Role Playing! bai frate gasiti-mi un forum ca disper!

66. marea. [s-ar putea sa incep sa ma repet... din aiurea in cliche in delir in repetitii... eh]

67. sa dorm, odata ce adorm.

68. sa ma uit peste umarul...

69. SAIZECI SI NOUA! va omor!

70. rahat a plecat Mirman degeaba m-am chinuit hmm. sa ma plang.

71. acum, sa stau pe capul saracului Marco desi n-avem cam nicio treaba, pana-mi da ignore si foc la casa sau pana scrie si el lista asta.

72. chestiile pe care le aduce tata din emirate pe cand se intoarce el asa;

73. sa stau cu usa inchisa, usa inchisa, usa inchisa si jaluzelele trase si jaluzelele trase si lumina stinsa, asa ca acum.

nu am pe cine sa tag-uiesc. oricum nu as fi facut acest gest crud si vatamator.

sigh

<_<

vineri, 13 februarie 2009

Saptej'trei

73. Wtf. Trebuie sa enumar saptej'trei de lucruri care imi fac placere. Misto.

1. Sa stau.
2. Sa rad.
3. Sa scriu. cand ma apuca ...
4. Sa stau cu to'arasii.
5. Sa citesc.
6. Sa desenez. tot cand m-apuca.
7. Sa umblu prin locuri noi.
8. Sa merg cu trenu.
9. Muntele.
10. Padurea.
11. Plaja.
12. Marea.
13. Chestiile acre.
14. Fetele 
15. Sa stau in Carturesti sau in Phoenix cu prietenii.
16. Sa ma joc.
17.  Coca-Cola/Pepsi
18. Mancarea nesanatoasa
19. Mancarea sanatoasa/gatita
20. Strugurii
21. M&M's
22. Sa fac misto.
23. Sa necajesc fetele
24. Sa nu fac liste cu ceea ce imi place.
25. Sa merg in tabara.
26. Sa cunosc lume.
27. Sa vorbesc cu lumea.
28. Sa stau cu fratimiu.
29. Sarbatorile facute frumos.
30. Muzica indie.
31. Revista LEVEL [pe care nu am mai cumparat-o de cateva luni ... ]
32. Kiwiurile.
33. Chiftelele.
34. Carceii acrii de la vita de vie ...
35. Prietenii mei.
36. Sa stau cu familia.
37. Sa zic "pana mea".
38. Oamenii inteligenti.
39. Chitarile.
40. Sa citesc chestii pe net.
41. Sa citesc webcomicuri pe net.
42. Sa ma uit la chestii pe net.
43. Pauzele de la scoala.
44. Cracked.com [dati pe gugal]
45. Jocurile vechi.
46. Wikipedia.
47. Encyclopedia Dramatica.
48. Chestiile ascutite si taioase.
49. Focul.
50. Sa pierd vremea.
51. Vacanta.
52. Mitologia/legendele/superstitiile.
53. Sa am bani.
54. Pauzele.
55. Racoarea/frigul.
56. Sa fac baie in mare.
57. Cand imi merge netu'.
58. Pozele. desi nu am luat cursuri de fotografie. da' ma distreaza sa fac poze.
59. Sa ma prostesc.
60. Sa nu fac ore.
61. Yahoo Messenger.
62. OpenOffice [ e mai misto ca Microsoft Office ]
63. Manga. Anime. Benzi desenate.
64. Blogu' asta, desi nu prea ma opuc sa postez pe el tot timpu'. 
65. Hanoracele.
66. Skate shoes.
67. Blugii.
68. Fight Club.
69. Numaru' 69.
70. Numaru' 666.
71. Carturestiu'.
72. Phoenixu'.
73. Sa am un scop [pe care sa-l si ating ]

Leapsa o dau mai departe spre Marco, Batmana si Nihil. 

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Amenda

Aceasta postare va contine povestea primei mele amenzi. Si prin ea ii voi transmite multumiri fratelui meu mai mare si mai tare decat mine, care mi-a dat bani sa platesc amenda, Minitu.

Joi am fost la scoala. Cum era joi, si vineri nu se faceau ore, am stat putin, cat sa ne incheie diriga mediile la engleza si sa ne trecem mediile. Apoi, un grup mic, format din 5 elevi, inclusiv eu, am fost in Phoenix. Am stat acolo putin, am baut, am facut panarama si am ras. Apoi am plecat, sa luam suta spre la gara, caci unul din colegi ne invitase la el. 

Am fost la respectivu', doar patru din cei cinci. La plecare tipu si-a scos afara cainele. Cainele, fiind un adevarat animal, mare si fortos, s-a smucit si a desfacut lesa. Io m-am chinuit sa-l tin cat timp ala si-a dat seama ca mai bine il duce acasa. Dup-aia am plecat mai departe, cu Marco si Razvan [anonimitatea ma confuzeaza pe mine; celalat era Pirvu, si ala care plecase dupa Phoenix era (S)Atanasov ... ], si, dupa ce io si Razvan era sa ne rupem gaturile ca sa o putem sa o luam prin tunel, caci ploua, am ajuns intr-un final la gara. Am asteptat sa luam tot 100. Si nu am mai luat bilete ca ne grabeam. Dupa ce Marco a coborat din masina, a venit tanti controloarea. Si noi i-am zis ca n-avem bilete si am povestit circumstantele si am scapat cu 50 lei amenda pentru amandoi. 

Dupa ce am ajuns acasa, si a ajuns si fratimiu, i-am povestit, si l-am rugat sa imi dea bani sa platesc amenda ca vineri trebuia sa merg sa platesc, ca  altfel primeam amandoi procesu' verbal prin posta si trebuia sa platim 180 lei separat. Plus ca ne luase buletinele. Fratele meu, fiind marinimos, mi-a dat 48 lei, si io i-am multumit si am mai pus 2 lei de la mine pentru a completa.

Vineri am plecat de la 12 din Navodari ca sa ajungem la gara la 13.30. Da' am ajuns prea devreme si oricum am mai stat in frig pana a venit tanti. Am platit, ne-am luat buletinele si am plecat.

Prin sfarsitul acestui post vreau sa-i aduc multumiri numeroase maretului meu frate mai mare si mai tare, Minitu.

vineri, 30 ianuarie 2009

Gigel

E soare si cald. E vara. E multa lume.

-O hai ! Ai hard iu laic madchipz, se aude dintr-o parte intr-o engleza stricata. Stiu faza. E chiar veche. Oricine poseda un computer si Internet stie de faza asta acum.

Il imping pe ala la o parte. Mai bine zis, il trantesc pe jos. Il aud vag cum ma injura, si afisez un ranjet nesimtit. Apoi dau volumul mai tare la mp3 playerul al carui muzica imi suna in urechi prin castile care ies din buzunar si se preling de-a lungul bustului meu.

Sunt la semafor. E rosu. Ma doare-n cot. Trec strada. Nici nu aud claxoanele masinilor care opresc brusc. Inca arborez ranjetul cel nesimtit. E ca un tovaras de nelipsit, aproape mereu pe fata mea.

A .. da ... Probabil vreti sa stiti cine sunt ? Sunt Gigel. Sunt un idiot egocentrist nesimtit misogin nebun si multe altele. Cum s-ar zice: “Sunt Alpha si Omega, sunt Inceputul si Sfarsitul”. Sunt totul si nimic. Sunt eu. Sunt Gigel. Sunt un jegos care nu lasa bacsis dupa bere, dar care nu arunca gunoi pe strada. Sunt un idiot care gandeste pentru el. Sunt un misogin care respecta femeile. Egocentrist modest. Ma rog ... Ati prins ideea.

Imi place viata mea. Am zis odata: “Asta ti-e viata, si se sfarseste cu fiecare minut ce trece. De-asta fac toate tampeniile; sa merite”.

Trec pe langa niste puradei care imi cer bani. Ii aud, chiar imi scot casca din urechea stanga. Ma uit la ei si ridic din umeri. N-am bani nici pentru mine, zic. Incep sa ma injure. Rad si plec mai departe. Imi bag casca la loc.

Romania e misto. Hotii umbla nestingheriti – ba chiar conduc tara. Oamenii cinstiti sunt facuti hoti. Cei care gandesc singuri si nu se lasa luati peste picior – idioti; exemplu: subsemnatul. Romania e misto. Suntem o tara plina de oameni de succes, cu bani, vile luxoase, masini scumpe si o singura autostrada. Suntem o tara in care s-au produs 200 de episoade in care se investiga disparitia Elodiei, pe urma careia un bou castiga o groaza de bani.

Romania e geniala. Cocalarii umbla in haite. Daca vrea cocalarul sef sa te bata, ceilalti sar si ei.

Romania e cea mai tare. Suntem o tara in care nu se mai fac cumparaturi, se face shopping.

Romania e unica. Toti adolescentii sunt emo.

Romania e inconfundabila. Presedintele e un idiot.

Romania e misto. Si mult mai multe. Daca stii unde sa te uiti.

[ Vrajeala scrisa in cateva minute. Marco m-a sfatuit s-o postez.]

vineri, 23 ianuarie 2009

Where is my mind ...

Nu mai am carte. Mi-a confiscat-o profa de chimie in ora, chit ca nu citeam din ea. Sa va povestesc. 
Mi-am luat Trainspotting din carturesti, si m-am hotarat sa o citesc pe tren, spre tabara. Asa ca am dat-o unui coleg sa o citeasca si sa o tina pana cand plecam, ca sa nu ma tenteze. El mi-a dat mie sa ii tin Anarhie pura [Woody Allen], din aceleasi motive. Si el avea cartea la el in ziua aia, ca mai citeste pe masina in drum spre Cta, sau cand nu facem nimic la ora. Si o colega - care vroia sa citeasca virgula cartea si ea - i-a cerut-o in ora de chimie. El i-a dat-o, ca niciunu' nu ne-am gandit la ce se va intampla. A luat-o profa. Cu tot cu "haideti doamn'soara, va rog sa nu mi-o luati ca am primit-o cadou" si alte tampenii d-astea. A bagat-o in geanta si a plecat. In aceeasi ora, o colega umbla pe telefon, si un coleg asculta muzica la iPodul colegului de banca. Le-a luat si pe alea ... da' ei si le-au primit inapoi.
Adicatelea, cartea mea era inchisa, nimeni nu citea din ea, colega doar vroia sa se uite la ceva, iPodu' si telefonu' alora erau in functiune. Si mie imi ia cartea. Ei isi primesc lucrurile inapoi. Am dat cam 28 de lei pe cartea aia. Si io si colegu' suntem scandalizati de chestia asta, si am vorbit cu diriga. Si o s-o bat si luni la engleza la cap. Imi vreau cartea inapoi.

Alta chestie, tot miercuri, un mos ne-a gonit pe mine si pe alti cativa colegi de la scara la care stateam inainte de ore. Io stateam pe scari si m-a impuns cu picioru' si desi ma uitam in jos [ ca sa ma abtin sa nu rad, nu de alta], face scandal ca de ce ma uit urat la el. Alt coleg, care se uita in directia opusa, pateste la fel. Ba chiar pe el il si zdruncina. In momentu' asta nu prea simt simpatie, pentru ca al lui era iPodu' ce nu a fost confiscat. Ma rog, de atunci nu mai stam la scara aia. 

Maine merg in carturesti la ceai. Si nu am bani. Naspa, nu ?


The Pixies - Where is my mind?


duminică, 18 ianuarie 2009

Duminica



Am fost sa ma tund. Ieri, adica. Si sunt multumit de cum m-am tuns, chit ca la inceput, cam pe marti-miercuri nu-mi convenea ideea. Diriga imi zisese sa-mi las paru' lung si sa imi pun bentita sau alte chestii d-astea de tine paru' de pi frunte. Fratimiu si tata zic ca nu mi-a luat destul par. Ma rog. Mie tot mi se pare ca imi sta destul de bine.
Oricum, ideea e ca uneori mi-e rusine sa fac parte din generatia in care ma aflu. Sa va zic de ce ...
Deci, eram pe canapea, in frizerie. Asteptam. Si subit intra doi baieti pe usa. Cam de varsta mea, I would say ... Si se duc dupa colt, se aseaza ei frumos pe scaune. Ii mai vedeam in oglinda ... Pe langa faptu' ca mi se pareau amandoi imbracati ciudat, unu' din ei chiar mi se parea efeminat. Ma rog ... Oricum, mai incolo aud muzica. Mi-am dat seama ca e de la ei, si am oftat. Muzica proasta domne. De genu' tipu' si tipa, ala zice doua lulele cu prune in gura, si vorbele aleia sunt editata o gramada. 'Tever. Am rabdat. Pana au bagat castile la telefon. Stau asa cateva minute, si baga iar pe difuzor. Macar n-au bagat manele ... 

Oricum, evenimentul evenimentelor in aceasta perioada e tabara la Paltinis. Chit ca mergem doar cativa din clasa - numai baieti din cate am vazut - da' sunt destul de sigur ca o sa fie foarte tare. Mai ales daca reuseste si madamoiselle Paula sa vina.

Also, am aflat acum cateva minute. Nihil a calcat cu picioru' pe displayu' mobilului la antrenament si l-a spart. HAHA You suck. 


vineri, 16 ianuarie 2009

Suc la plic.

Bine... 

Nu am trecut pe la liceu de doua zile, iar astazi va fi a treia. Pentru ca e inceputul intunecat al unei zi de vineri - iar dupa vineri vine sambata. Sambata pot sta linistita cugetand la o scuza pentru abandonul meu subit. Mi-am neglijat toate indatoririle si am facut numai ce m-a taiat capul [adica am stat in casa si nu am pus piciorul afara deloc, adventure ho?]. Nu am raspuns la telefon, la mesaje, nu am invatat la materiile-criza, nu mi-am facut griji in legatura cu nimic.

Dar in loc sa ma binedispuna, pauza asta imorala m-a pus la pamant. Cu cat stau mai mult in camera asta refuzand sa particip in activitatile lipsite de sens ale societatii, cu atat ma indepartez de ea. Cand te indepartezi de toata lumea, vezi mai bine... Ca si cum ai da zoom out ca sa prinzi o persoana in cadru, cu totul. Vezi unde isi tine mainile, vezi ca incerca sa ii puna piedica altuia, sau ca vrea pur si simplu sa le faca altora viata un chin.

Am observat ca sunt persoane care iau apararea unora - fara sa stie ca aceia rad de ei pe la colturi, ii respecta. Eu stiu cum sta de fapt treaba, dar are rost sa ma implic?

Poate sunt si eu in aceeasi situatie, sau poate singuratatea ultimelor zile mi-a intensificat paranoia: poate lucrurile nu stau asa cum cred eu. Poate cei pe care ii respect, cei carora le iau apararea, rad de mine in sinea lor, cu zambete rautacioase. Si undeva in umbra sta altcineva si zice incet "Paula, ce proasta esti. Nu-ti irosi timpul pe astia...", dar mie nu imi spune nimic.

Dar conteaza?

Asa suntem noi, oamenii - toate intentiile noastre bune pornesc de la amorul nostru propriu. Am incercat sa neg asta de foarte multe ori, dar cred... cred ca pana acum, toate gesturile frumoase pe care le-am facut pentru altii nu au fost decat un mod de a ma lauda pe mine insami. "Bravo, uite ce fata de treaba esti, ajuti in stanga si-n dreapta". Apoi, cand am eu o problema, ma pot martiriza: "eu ajut pe toata lumea, dar in ajutorul meu nu vine nimeni!...", si iarasi, imi castig mila.  Dupa ce am observat asta la mine, am identificat usor ipocrizia celorlalti. Foarte rar punem suflet in ceea ce facem, nu? 

Am gandit asa acum cateva luni - punem prea putin suflet in ceea ce facem. Asa ca m-am hotarat sa pun suflet in tot ceea ce fac, si sa ii conving si pe altii sa faca la fel. Toate eforturile mele, cat am zambit doar ca sa ii vad pe altii zambind, am ras si m-am prostit ca sa ii fac pe cei mai seriosi sa rada putin, sa ii vad ca spun ceva cu mai multa hotarare, sa ii vad ca merg cu pasi vii, condusi de minte - nu mersul acela de papusi care ma scoate din minti in fiecare dimineata de scoala; toate astea unde m-au adus? Cand incerci sa ii faci pe toti fericiti, ramai in urma... Am obosit dintr-o data, m-am inchis aici, si nu mai sunt de folos nimanui cum eram acum trei zile, cand dansam pe coridor cantandu-i "senpai-te-iubesc!" unei colege rafinate si responsabile.

Dar... Nu regret nimic. E foarte ciudat, dar nu pot reveni la forma mea initiala, de dinainte de hotararea aceea; voi pune suflet in ceea ce fac...

Mi-am spus ca nu voi face nimic ce voi regreta apoi, am decis sa spun tot ce simt fara ocolisuri, sa nu imi filtrez gandurile la fel de mult inainte sa le dau glas. Rad cand e amuzant, si cand nu e, rad de cat de amuzant poate sa nu fie.  

Cred ca am renuntat pe parcurs nu la inhibitii sau la prejudecati, cum s-ar putea intelege - ci la o parte din latura mea umana. Partea aceea excesiv de rationala si rece, care intuneca priviri...

------------

Mircea, sper sa ajung cu tine la Paltinis in februarie... Mi-ar fi placut sa vina si Paul, si sa putem sta noaptea intr-o camera luminata nesanatos, razand si povestindu-ne vietile pe-ndelete. Sa il aud pe Paul povestind, si sa ne jucam pe rand la PSP-ul meu incercand sa ne batem high score-urile la Burnout.

Dar nu ma intelege gresit, putem sa facem si asa: stam si radem intr-o camera luminata nesanatos, cu prietenii tai prin jur, si il sunam pe Paul ca sa ii spunem "Teapa, frate."

Ar fi distractiv.

luni, 12 ianuarie 2009

Ce-i cu noi...

La multi ani, blogspot.

Asta a fost primul an pe care il tin minte la inceputul caruia nu am fost atenta la ceas. Anul nou a venit ca un oaspete la care ma asteptam, dar de care nu imi era dor - si de ce mi-ar fi dor sa incep un nou an? Poate pentru noile oportunitati de afirmare pe care mi le-ar aduce? Pana la urma, ce altceva as putea astepta in liceu decat o sansa sa ies in evidenta, in modul corect si oficial, printre multi pe care, probabil, ii desconsider?

Si ce m-ar putea determina pe mine sa postez aici [scuze, Mirman.] decat o doza sanatoasa de autocompatimire si un "du-te si posteaza" ferm si bine plasat?

Si... trebuie sa recunosc ca, desi fac eforturi fioroase sa ma abtin, imi face in continuare o intensa placere sa ma plang de ce se intampla in jurul meu. Poate pot sa plasez vina pe "-a"-ul din Batmana. Marca femnitatii, o litera care stirbeste din start orice o precedeaza. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.

Ma intreb acum, oare generatia noastra va fi diferita? Cateodata am impresia ca noi vom face diferenta; ca nepotii nostri nu se vor mai plange de "boi profesori comunisti" si altele similare. Poate ca noi, sub binecuvantarea tv-ului, a internetului si a mass-mediei, vom supravietui tendintei Romaniei de a ne sufoca imaginatia si de a ne atrofia creierele. Poate noi totusi vom tine minte ce voiam de la viata cand eram la varsta asta, vom avea un sistem bine definit de valori, si vom crede in nou la fel de mult cum vom crede in valorificarea traditiei. 

Nu cred ca mai trebuie sa spun ca de foarte multe ori imi spun ca ma insel - oamenii pe care ii apreciez eu asa sunt, plini de idei si plini de viata, la curent, visand incontinuu. Dar apreciez foarte putine persoane [iar acum vorbesc desigur de cei apropiati de varsta mea, incercand sa prevad evolutia unei generatii], pe langa cate nu sufar. Ma refer desigur la atotprezentii tiganusi ["PFUI! RASISM!", spuneti-mi. Si va omor si pe voi.] si dobitoci. Nu trebuie sa dezvolt subiectul acesta, pentru ca sunt sigura ca nimeni nu mai trebuie convins ca asa ceva exista. Exista, si sunt mai multi decat noi, mai puternici decat noi, mai prosti si mai norocosi decat noi. Este un adevar dureros care ne face sa ne parasim tara si sa ne ducem unde vedem [prosperitate] cu ochii.

Ma bucur atat de mult ca nu inteleg totul in politica. Nu ma straduiesc destul. Daca as intelege tot ce se intampla acolo, as fi o persoana mult mai nefericita.

In orice caz, imi pun des intrebarea asta; Daca tara va fi diferita cand vom fi noi forta ei de munca, imaginea ei publica.

...Neah.