Ce-i cu noi...

La multi ani, blogspot.

Asta a fost primul an pe care il tin minte la inceputul caruia nu am fost atenta la ceas. Anul nou a venit ca un oaspete la care ma asteptam, dar de care nu imi era dor - si de ce mi-ar fi dor sa incep un nou an? Poate pentru noile oportunitati de afirmare pe care mi le-ar aduce? Pana la urma, ce altceva as putea astepta in liceu decat o sansa sa ies in evidenta, in modul corect si oficial, printre multi pe care, probabil, ii desconsider?

Si ce m-ar putea determina pe mine sa postez aici [scuze, Mirman.] decat o doza sanatoasa de autocompatimire si un "du-te si posteaza" ferm si bine plasat?

Si... trebuie sa recunosc ca, desi fac eforturi fioroase sa ma abtin, imi face in continuare o intensa placere sa ma plang de ce se intampla in jurul meu. Poate pot sa plasez vina pe "-a"-ul din Batmana. Marca femnitatii, o litera care stirbeste din start orice o precedeaza. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.

Ma intreb acum, oare generatia noastra va fi diferita? Cateodata am impresia ca noi vom face diferenta; ca nepotii nostri nu se vor mai plange de "boi profesori comunisti" si altele similare. Poate ca noi, sub binecuvantarea tv-ului, a internetului si a mass-mediei, vom supravietui tendintei Romaniei de a ne sufoca imaginatia si de a ne atrofia creierele. Poate noi totusi vom tine minte ce voiam de la viata cand eram la varsta asta, vom avea un sistem bine definit de valori, si vom crede in nou la fel de mult cum vom crede in valorificarea traditiei. 

Nu cred ca mai trebuie sa spun ca de foarte multe ori imi spun ca ma insel - oamenii pe care ii apreciez eu asa sunt, plini de idei si plini de viata, la curent, visand incontinuu. Dar apreciez foarte putine persoane [iar acum vorbesc desigur de cei apropiati de varsta mea, incercand sa prevad evolutia unei generatii], pe langa cate nu sufar. Ma refer desigur la atotprezentii tiganusi ["PFUI! RASISM!", spuneti-mi. Si va omor si pe voi.] si dobitoci. Nu trebuie sa dezvolt subiectul acesta, pentru ca sunt sigura ca nimeni nu mai trebuie convins ca asa ceva exista. Exista, si sunt mai multi decat noi, mai puternici decat noi, mai prosti si mai norocosi decat noi. Este un adevar dureros care ne face sa ne parasim tara si sa ne ducem unde vedem [prosperitate] cu ochii.

Ma bucur atat de mult ca nu inteleg totul in politica. Nu ma straduiesc destul. Daca as intelege tot ce se intampla acolo, as fi o persoana mult mai nefericita.

In orice caz, imi pun des intrebarea asta; Daca tara va fi diferita cand vom fi noi forta ei de munca, imaginea ei publica.

...Neah.